O poveste primita de la un prieten si uitata printre mailuri, luata si scuturata de praf, modelata putin si colorata cu diferite intelesuri arata cam asa :
“Era o dimineata aglomerata la cabinet cand, in jurul orei 08:30, intra un domn batran cu un deget bandajat. Imi spune imediat ca este foarte grabit caci are o intalnire fixata pentru ora 09:00. L-am invitat sa se aseze stiind ca avea sa mai treaca cel putin o jumatate de ora pana sa apara medicul. Il observ cu cata nerabdare isi priveste ceasul la fiecare minut care trece.
Intre timp ma gandesc ca n-ar fi rau sa-i desfac bandajul si sa vad despre ce este vorba. Rana nu pare a fi asa de grava… in asteptarea medicului, ma decid sa-i dezinfectez rana si ma lansez intr-o mica conversatie. Il intreb cat de urgenta este intalnirea pe care o are si daca nu prefera sa astepte sosirea medicului pentru tratarea ranii. Imi raspunde ca trebuie sa mearga neaparat la casa de batrani, asa cum face de ani buni, ca sa ia micul dejun cu sotia.
Politicoasa, il intreb de sanatatea sotiei. Senin, batranul domn imi povesteste ca sotia, bolnava de Alzheimer, sta la casa de batrani de mai bine de 7 ani. Gandindu-ma ca intr-un moment de luciditate sotia putea fi agitata de intarzierea lui, ma grabesc sa-i tratez rana dar batranul imi explica ca ea nu-si mai aduce aminte de 5 ani cine este el.... Si-atunci il intreb mirata: “Si dvs. va duceti zilnic ca sa luati micul dejun impreuna?“. Cu un suras dulce si o mangaiere pe mana, imi raspunde: “E-adevarat ca ea nu mai stie cine sunt eu, dar eu stiu bine cine este ea“.
Am ramas fara cuvinte si un fior m-a strabatut in timp ce ma uitam la batranul care se indeparta cu pasi grabiti. Asta este dragostea, asta este ceea ce imi doresc de la viata!... Caci, in fond, asa este dragostea adevarata ?!… nu neaparat fizica si nici romantica in mod ideal. Sa iubesti inseamna sa accepti ceea ce a fost, ceea ce este, ceea ce va fi si ceea ce inca nu s-a intamplat. Persoanele fericite si implinite nu sunt neaparat cele care au tot ce-i mai bun din fiecare lucru, ci acelea care stiu sa faca ce-i mai bun din tot ceea ce au”.
De ce tocmai acum mi-am amintit de acest email? pentru ca zilele acestea am vazut un film care avea ca si tema principala aceeasi idee. Mi-a placut enorm. De fapt sunt doua filme, unul korean "A moment to remember" si unul american " 50 First Dates ", actritele principale sufera de aceeasi boala ca batranica din povestioara, de Alzheimer.
Ce este Alzheimer?
Boala Alzheimer (dementa senila) este o afectiune in care celulele nervoase din creier mor, facand dificila transmiterea adecvata a semnalelor de la creier. O persoana care are boala Alzheimer are probleme cu memoria, judecata si gandirea, ceea ce face ca persoanei respective sa-i fie greu sa munceasca sau sa ia parte la viata de zi cu zi. Moartea celulelor nervoase are loc treptat, pe parcursul unei perioade de ani de zile.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu