12 zambete pe 12

Intotdeauna mi-a placut cifra 12 :) ...
... si mi-am amintit de 12 zambete deosebite ... din Sweet november :) ... si trebuie sa recunosc ca e un film care m-a inspirat mult in ideile mele trasnite :) ... oricum imi place coincidenta ca si in film sunt exact 12 lucruri ...

Viata nu inseamna sa supravietuiesti unei furtuni ci sa stii sa dansezi in ploaie

O poveste primita de la un prieten si uitata printre mailuri, luata si scuturata de praf, modelata putin si colorata cu diferite intelesuri arata cam asa :

“Era o dimineata aglomerata la cabinet cand, in jurul orei 08:30, intra un domn batran cu un deget bandajat. Imi spune imediat ca este foarte grabit caci are o intalnire fixata pentru ora 09:00. L-am invitat sa se aseze stiind ca avea sa mai treaca cel putin o jumatate de ora pana sa apara medicul. Il observ cu cata nerabdare isi priveste ceasul la fiecare minut care trece.

Intre timp ma gandesc ca n-ar fi rau sa-i desfac bandajul si sa vad despre ce este vorba. Rana nu pare a fi asa de grava… in asteptarea medicului, ma decid sa-i dezinfectez rana si ma lansez intr-o mica conversatie. Il intreb cat de urgenta este intalnirea pe care o are si daca nu prefera sa astepte sosirea medicului pentru tratarea ranii. Imi raspunde ca trebuie sa mearga neaparat la casa de batrani, asa cum face de ani buni, ca sa ia micul dejun cu sotia.

Politicoasa, il intreb de sanatatea sotiei. Senin, batranul domn imi povesteste ca sotia, bolnava de Alzheimer, sta la casa de batrani de mai bine de 7 ani. Gandindu-ma ca intr-un moment de luciditate sotia putea fi agitata de intarzierea lui, ma grabesc sa-i tratez rana dar batranul imi explica ca ea nu-si mai aduce aminte de 5 ani cine este el.... Si-atunci il intreb mirata: “Si dvs. va duceti zilnic ca sa luati micul dejun impreuna?“. Cu un suras dulce si o mangaiere pe mana, imi raspunde: “E-adevarat ca ea nu mai stie cine sunt eu, dar eu stiu bine cine este ea“.

Am ramas fara cuvinte si un fior m-a strabatut in timp ce ma uitam la batranul care se indeparta cu pasi grabiti. Asta este dragostea, asta este ceea ce imi doresc de la viata!... Caci, in fond, asa este dragostea adevarata ?!… nu neaparat fizica si nici romantica in mod ideal. Sa iubesti inseamna sa accepti ceea ce a fost, ceea ce este, ceea ce va fi si ceea ce inca nu s-a intamplat. Persoanele fericite si implinite nu sunt neaparat cele care au tot ce-i mai bun din fiecare lucru, ci acelea care stiu sa faca ce-i mai bun din tot ceea ce au”.

De ce tocmai acum mi-am amintit de acest email? pentru ca zilele acestea am vazut un film care avea ca si tema principala aceeasi idee. Mi-a placut enorm. De fapt sunt doua filme, unul korean "A moment to remember" si unul american " 50 First Dates ", actritele principale sufera de aceeasi boala ca batranica din povestioara, de Alzheimer.

Ce este Alzheimer?
Boala Alzheimer (dementa senila) este o afectiune in care celulele nervoase din creier mor, facand dificila transmiterea adecvata a semnalelor de la creier. O persoana care are boala Alzheimer are probleme cu memoria, judecata si gandirea, ceea ce face ca persoanei respective sa-i fie greu sa munceasca sau sa ia parte la viata de zi cu zi. Moartea celulelor nervoase are loc treptat, pe parcursul unei perioade de ani de zile.

this kind of love...

Am ales aceste filmulete pentru a descrie ceva ce nu poate fi descris in cuvinte...e acea iubire adevarata cu puterea de sacrificiu enorma pe care toti dorim sa o avem, iubim diferit si oferim diferit, primim zambete si oferim zambete care au mii si mii de culori, uneori nu avem acel curcubeu in privire pentru ca poate l-am pierdut pe traseu, poate s-au amestecat culorile si a iesit ceva cam inchis, poate pentru ca uitam sa privim simplitatea lucrurilor care aduc fericirea, poate ca uitam sa mai privim in sufletele noastre...sa suflam in papadii, unora poate li se pare banal si copilaresc, in schimb eu fara aceste lucruri simple nu vad rosul vietii, la ce bun sa traiesti o viata fara culoare?sa muncesc toata viata pentru lucruri materiale pe care oricum nu le pot lua cu mine nicaieri?nu...prefer sa muncesc pentru lucrurile care pot incapea intr-o cutiuta de chibrituri...nici nu va imaginati cate pot intra acolo :)...eu stiu ce vreau sa am in cutiuta mea de chibrituri, oare tu stii?...

Azi cand am urcat in masina am vazut ceva dragut :)...aveam desenat un zambet pe parbrizul masinii, cu ochisori de inimioare dulci, cu un zambet larg, mare, puternic :)...desi afara era frig inima mea sa incalzit pe loc :)...un lucru simplu care valoreaza mai mult decat iti poti imagina...si era un lucru pe care nu putea oricine sa il observe, a fost desenat dimineata cand inca era inghetat parbrizul iar odata cu aparitia razelor calde a soarelui desenul s-a estompat, ramanand doar o urma fina a desenului...despre aceste mici detalii va vorbesc...eu stiu ca acest zambet va intra in cutiuta mea de chibrituri...:) iti multumesc pentru zambetul de dimineata...si pentru cel de acum 2 ore...si pentru cel de acum 5 minute...si pentru cel ce va urma...si pentru zambetul mereu prezent in sufletul meu care s-a nascut din iubirea ta...