Zambete aduse de o minune!

...cele mai minunate zambete sunt cele aduse de Sarbatori!

Mereu a fost un prilej bun pentru a ne opri putin din agitatia si rutina de zi cu zi ...sa ne pierdem in zapada...sa visam...si sa realizam ce avem langa noi...se intampla deseori sa avem o lista imaginara, cu lucruri pe care dorim sa le facem pe o perioada de timp, poate pentru o viata. Si din cand in cand mai aruncam privirea in sufletul nostru pentru a vedea in ce stadiu se afla listuta. Ei bine Sarbatorile tot timpul ne ofera acest ragaz, oportunitatea de a ne autoanaliza.

Voi ce ati mai bifat pentru anul acesta?

Eu am avut parte de o minune, am asteptat 23 de ani sa ii simt prezenta iar cand am descoperit-o am inteles ca e ceea ce imi doream si ca a meritat. O minune mica care m-a fascinat cu totul. M-a invatat sa fiu mai buna in toate domeniile doar datorita puterii ei, mi-a aratat ceea ce nu cunoasteam decat din povesti, o lume noua deasupra norilor. Nu as fi crezut ca lumina ei imi va aduce ... liniste, siguranta, sprijin, caldura, iubire, incredere, ZAMBETE cu carul si o multime de vise implinite, cine ar fi zis, dar incet incet am realizat ca impreuna piesa cu piesa creem un adevarat puzzle de o splendoare nemaipomenita, iar piesele sunt particele din NOI, din personalitatea, caracterul si sufletul nostru si e frumos cum totul se potriveste, unele bucatele poate mai trebuie slefuite dar asta nu este o problema pentru ca avem rabdare, pana cand se vor potrivi perfect la locul lor. Iar acest puzzle este lumea noastra :)...restul magiei oferite de aceasta minune o voi pastra pentru mine, oricum cuvintele nu au puterea necesara de a descrie ceea ce imi ofera ea...



E interesant cum evoluam de-a lungul vietii, cum oamenii care trec prin viata noastra isi lasa amprenta si nici nu ne dam seama. Intotdeauna cand vine Craciunul imi este dor de persoanele care candva au fost extrem de importante pentru mine, care m-au ajutat sa devin ceea ce sunt, alaturi de care am trait si bune si rele, carora le sunt profund recunoscatoare. Oricum locul lor e acolo, special, in sufletul meu si mereu va ramane asa, indiferent cati ani vor trece. Mereu apar oameni noi care ne impresioneaza si care intra in viata noastra, dar e bine, au si ei loc pentru ca marimea sufletului nostru e nemarginita, exceptie facand cei care isi creeaza singuri bariere.

Sarbatori de vis!

Zambet alb, curat si sincer!

Sarbatori minunate alaturi de cei dragi voua :)
Sa aveti parte de multa caldura si dragoste...
...eu stiu ca voi avea tot ceea ce imi doresc si abia astept Craciunul :)

Viata nu inseamna sa supravietuiesti unei furtuni ci sa stii sa dansezi in ploaie

O poveste primita de la un prieten si uitata printre mailuri, luata si scuturata de praf, modelata putin si colorata cu diferite intelesuri arata cam asa :

“Era o dimineata aglomerata la cabinet cand, in jurul orei 08:30, intra un domn batran cu un deget bandajat. Imi spune imediat ca este foarte grabit caci are o intalnire fixata pentru ora 09:00. L-am invitat sa se aseze stiind ca avea sa mai treaca cel putin o jumatate de ora pana sa apara medicul. Il observ cu cata nerabdare isi priveste ceasul la fiecare minut care trece.

Intre timp ma gandesc ca n-ar fi rau sa-i desfac bandajul si sa vad despre ce este vorba. Rana nu pare a fi asa de grava… in asteptarea medicului, ma decid sa-i dezinfectez rana si ma lansez intr-o mica conversatie. Il intreb cat de urgenta este intalnirea pe care o are si daca nu prefera sa astepte sosirea medicului pentru tratarea ranii. Imi raspunde ca trebuie sa mearga neaparat la casa de batrani, asa cum face de ani buni, ca sa ia micul dejun cu sotia.

Politicoasa, il intreb de sanatatea sotiei. Senin, batranul domn imi povesteste ca sotia, bolnava de Alzheimer, sta la casa de batrani de mai bine de 7 ani. Gandindu-ma ca intr-un moment de luciditate sotia putea fi agitata de intarzierea lui, ma grabesc sa-i tratez rana dar batranul imi explica ca ea nu-si mai aduce aminte de 5 ani cine este el.... Si-atunci il intreb mirata: “Si dvs. va duceti zilnic ca sa luati micul dejun impreuna?“. Cu un suras dulce si o mangaiere pe mana, imi raspunde: “E-adevarat ca ea nu mai stie cine sunt eu, dar eu stiu bine cine este ea“.

Am ramas fara cuvinte si un fior m-a strabatut in timp ce ma uitam la batranul care se indeparta cu pasi grabiti. Asta este dragostea, asta este ceea ce imi doresc de la viata!... Caci, in fond, asa este dragostea adevarata ?!… nu neaparat fizica si nici romantica in mod ideal. Sa iubesti inseamna sa accepti ceea ce a fost, ceea ce este, ceea ce va fi si ceea ce inca nu s-a intamplat. Persoanele fericite si implinite nu sunt neaparat cele care au tot ce-i mai bun din fiecare lucru, ci acelea care stiu sa faca ce-i mai bun din tot ceea ce au”.

De ce tocmai acum mi-am amintit de acest email? pentru ca zilele acestea am vazut un film care avea ca si tema principala aceeasi idee. Mi-a placut enorm. De fapt sunt doua filme, unul korean "A moment to remember" si unul american " 50 First Dates ", actritele principale sufera de aceeasi boala ca batranica din povestioara, de Alzheimer.

Ce este Alzheimer?
Boala Alzheimer (dementa senila) este o afectiune in care celulele nervoase din creier mor, facand dificila transmiterea adecvata a semnalelor de la creier. O persoana care are boala Alzheimer are probleme cu memoria, judecata si gandirea, ceea ce face ca persoanei respective sa-i fie greu sa munceasca sau sa ia parte la viata de zi cu zi. Moartea celulelor nervoase are loc treptat, pe parcursul unei perioade de ani de zile.

Terapie prin zambet

Prin zambet transmitem mesaje nonverbale de satisfactie, admiratie sau bucurie – deci zambetul este un semn al limbajului mimic. In timpul zambetului organele sunt mai bine irigate, mai bine oxigenate, organismul se repara, se invioreaza, intinereste.

Pornind de la faptul ca hipofiza este glanda care are cea mai mare legatura cu afectivitatea, explicabile prin conexiunile nervoase interne intre sistemul nervos central si glanda mai sus amintita, medicii au constatat ca intregul sistem hipofizo-hipotalamic este receptiv cand "la periferie se zambeste" sau se rade si prin subordonare neuroendocrina influenteaza in bine intregul organism.

Asa s-a ajuns la folosirea "zambetului" ca factor terapeutic. S-au introdus in clinici in loc de medicamente pentru anumite categorii de bolnavi, "sedinte" cu exercitii de "terapie prin zambet".

Bolnavii ajutati de personalul medico-sanitar se privesc in oglinda si exerseaza destinderea muschilor mimicii in zambet. Din punct de vedere estetic, dar si al comunicarii interumane prin mesajul nonverbal al limbajului mimic, zambetul aduce lumina si frumusete celui ce-l poarta.

Cautand eu informatii despre terapia prin zambet am dat peste urmatorul articol al doamnei Virginia-Smărăndiţa Brăescu, preşedinte executiv la Centrul de Training, Consultanţă şi Mediere. Mi-a placut foarte mult ca urmare vi l-am pus si voua la dispozitie:

" Un articol despre zâmbet... De ce? De ce nu? Să fie oare din nevoia de a înţelege mai bine ce se întâmplă în interiorul nostru atunci când suntem întâmpinaţi cu zâmbetul pe buze? De ce zâmbim? Pentru că zâmbetul este un semn al încrederii în sine, al pasiunii, al entuziasmului, al succesului, al complicităţii în relaţii? De ce ne simţim atraşi de persoanele care zâmbesc autentic şi simţim nevoia să ne ferim de cele al căror zâmbet ni se pare nesincer? Oare chiar este zâmbetul lor fals sau este doar o proiecţie de-a noastră, un rezultat al experienţelor noastre afective? Poate zâmbetul da naştere unui eveniment semnificativ, cu valoare de reper în viaţă?

Aş putea continua cu întrebările, însă simt nevoia să mă opresc pentru a nu divaga de la subiect. Când mergem pe stradă, întâlnim persoane cunoscute şi necunoscute. Cu cele cunoscute, rar se întâmplă să nu zâmim şi să nu schimbăm câteva vorbe. În aglomeraţia străzii ne reperăm de la distanţă, ne zâmbim şi ne facem semn cu mâna. Suntem grăbiţi, nu avem timp să stăm de vorbă, dar ne bucurăm să oferim şi să primim un zâmbet. Când vorbim la telefon, ne simţim bine când persoana de la capătul firului ne zâmbeşte. De unde ştim că ne zâmbeşte? Tonul vocii, felul în care ne ascultă? Greu de spus, dar noi avem aceste competenţe care ne permit să ghicim, să ne imaginăm ce se întâmplă la celălalt capăt de relaţie.

A zâmbi se învaţă. Putem considera zâmbetul „borna zero” a alfabetizării noastre emoţionale. Mulţi am avut şansa de a fi crescut în familii unde zâmbetul era la el acasă, de aceea a zâmbi a devenit pentru noi o obişnuinţă, un mod de a fi, un gest spontan, natural. Mai târziu în viaţă, în toate întâlnirile noastre, zâmbetul a devenit un barometru care ne ajută să facem diferenţa în relaţii, să ne afirmăm mai bine şi să dobândim încredere în noi şi în ceilalţi. Este inteligenţa inimii şi a relaţiilor sociale.

Putem învăţa să zâmbim la orice vârstă. De ce? Pentru că zâmbetul este o dovadă a faptului că suntem vii, este o oglindă a sufletului, un mediator care ajută la restabilirea relaţiei dintre lumea noastră interioară şi cea exterioară. De ce avem nevoie să zâmbim? Pentru că zâmbetul influenţează în bine întregul organism. Pentru că suntem oameni şi avem nevoie unii de ceilalţi, avem nevoie să comunicăm, să intrăm în relaţie pentru a găsi răspunsuri la trebuinţele şi dorinţele noastre.

A zâmbi nu ne costă nimic, dar poate aduce mângâiere pentru cei din jur şi ne poate ajuta să obţinem mai mult decât am sperat poate vreodată în viaţă.

Zâmbetul este un instrument de autocunoaştere şi intercunoaştere. Suntem diferiţi şi nu zâmbim toţi la fel.

Nu interpretăm la fel zâmbetele primite de la cei din jur şi nu utilizăm aceleaşi cuvinte pentru a descrie zâmbetele pe care le oferim sau le primim: „zâmbet curat”, „zâmbet sincer”, „zâmbet fluture”, „zâmbet amar”, „zâmbet de copil”, „zâmbet furat”, „zâmbet seducător”, „zâmbet plin de speranţă”, „zâmbet ironic”, „zâmbet fals”, „zâmbet schiţat”etc

Zâmbetul este un indiciu pentru trăirea pe care o experimentăm, pentru deprinderile noastre dominante, pentru curajul de a ieşi din singurătate, de a ne crea şansa de a intra în relaţie prin asumarea riscului de a fi respinşi.

Puterea de a zâmbi vine uneori si din înţelegerea procesului de schimbare ce se deruleză în interiorul nostru şi din conştiinţa modului în care funcţionează viaţa.
Ce spun specialiştii în comunicare şi nu numai despre zâmbet?

Prezentăm în continuare o selecţie de citate pentru a vă invita să reflectaţi pe marginea acestui subiect.

„Zâmbetele atrag zâmbete. Dacă reuşiţi să faceţi pe cineva să se deschidă cu un zâmbet, limbajul corpului şi sentimentele lui inconştiente îşi vor face în curând apariţia. Când zâmbim, starea noastră de spirit se îmbunătăţeşte imediat. O dată cu buna dispoziţie apar şi relaxarea şi plăcerea.” (Martin Lloyd-Elliot, Cartea gesturilor erotice, editura Trei, Bucureşti, 2006).

„Zâmbetul sigilat este favoritul oamenilor de afaceri foarte bogaţi şi al politicienilor de nivel înalt – îl veţi întâlni deseori în fotografiile de directori în broşurile corporaţiilor.” (Peter Collet, Cartea gesturilor, editura Trei, Bucureşti, 2005)

„Zâmbetul apăsat oferă un mod de a zâmbi fără a zâmbi propriu-zis. În această privinţă este un zâmbet mascat, unde intenţia nu este de a ascunde zâmbetul ci de a sublinia tocmai încercarea nereuşită de ascundere. Zâmbetul apăsat sugerează că persoana simte un puternic impuls de a zâmbi, dar că a izbutit să îl ţină sub control. Deseori acest aspect de control formează principalul mesaj al acestui zâmbet. (Peter Collet, Cartea gesturilor, editura Trei, Bucureşti, 2005)

„Zâmbetul, probabil cel mai simplu, mai scurt şi mai popular act de comunicare umană, surprinde prin ambiguitate, prezentând riscul de a fi interpretat greşit. Atunci când ne aflăm în faţa unei persoane cu care nu putem comunica prin limbaj, ne putem salva în primul rând prin zâmbet, iar dacă replica pe care o primim include la rândul ei un zâmbet, suntem fericiţi.” (Solomon Marcus, Paradigme universale II. Pornind de la un zâmbet, ed. Paralela 45, 2006)

„Zâmbetul poate deveni o rutină, dar această rutină este de multe ori necesară, avem nevoie de ea, fapt de care ne convingem de îndată ce zâmbetul devine absent.” (Solomon Marcus, Paradigme universale II. Pornind de la un zâmbet, ed. Paralela 45, 2006)

„Priviţi la oamenii de stat care, încărcaţi de mari şi grave răspunderi sociale, se întâlnesc pentru tratative! Zâmbetul lor rezumă speranţele noastre.” (Solomon Marcus, Paradigme universale II. Pornind de la un zâmbet, ed. Paralela 45, 2006)

La final, un sfat şi de la mine: Zâmbiţi, nu pentru a-i cuceri pe ceilalţi, ci pe voi înşivă! "

Zambet din natura :)

In data de 21 martie 2009 am descoperit un nou zambet...

A fost prima mea escapada pe munte...

Am descoperit atunci o multime de lucruri, unele le vedeam de pe atunci altele le-am realizat mai tarziu, dar ceea ce a ramas intiparit pentru totdeauna in sufletul meu este acel zambet...eram la mai mult decat jumatatea drumului pana a ajunge in varf, ne-am oprit pentru a ma odihni si pentru a admira privelistea, un albastru nemarginit deasupra noastra, muntele in a lui splendoare, aerul atat de curat, a fost una dintre cele mai insorite zile ale primaverii...lumea parca se oprise in loc si astepta ca noi sa o vedem la adevarata sa valoare...e ceva de nedescris, uneori cuvintele nu pot exprima ceea ce ochii vad si mintea memoreaza...

Mi s-a spus ca unele privelisti, minuni ale naturii e mai bine sa le pastrezi pentru tine, pentru ca oamenii nu stiu sa le aprecieze si le strica naturaletea si inocenta lor, perfecta dreptate, sunt lucruri si locuri pe care doar cei care merita pot ajunge sa le vada, sa le atinga.