Pygmalion si Galateea

Pentru că e melodia mea :)

Şi dacă tot mi-am propus ca luna aceasta să scriu despre iubire, mi-am amintit despre legenda iubirii, care se spune că însufleţeşte.

"Pygmalion era regele Ciprului şi sculptor, iar acesta a jurat să nu se căsătorească din cauza promiscuităţii ce domnea în regatul său. Sculpturile sale erau excepţionale, atrăgând chiar atenţia zeilor, a Afroditei în mod special, care i-a servit şi drept model.

Pygmalion s-a autodepăsit în cazul statuii unei femei, de care s-a îndragostit. Ea era pură spre deosebire de celelalte femei. În timpul unui festival închinat zeiţei frumuseţii, sculptorul a adus o jertfă importantă pentru ca Galateea (numele dat femeii din statuie) să devină însufleţită. Dorinţa i-a fost îndeplinită, Galateea a prins viaţă iar cei doi traiesc fericiţi până la adânci bătrâneţi. Cum altfel? Dragostea este unică pentru fiecare, în cazul nostru Pygmalion dorea să întâlnească femeia perfectă pentru el. Femeia care trebuia să fie pură şi capabilă de iubire la intensitate maximă.

Pentru că femeile din lumea reală nu puteau să-i satisfacă nevoile artistului atunci Pygmalion a inventat perfecţiunea. Perfecţiunea din punctul lui de vedere. Primul pas spre fericire era facut, Galateea, dar suferinţa singurătăţii nu ii dădea pace artistului. Întotdeauna este nevoie de sacrificii imense pentru ca dragostea să se împlinească.

Trebuie să lupţi, să crezi, să speri şi cel mai important este să-ţi doreşti. Până la urmă timpul le rezolvă pe toate iar destinul hotărăşte ce este cel mai bine pentru tine.

Dorinţa lui Pygmalion a fost îndeplinită pentru că a crezut în dragostea sa iar Afrodita i-a dat viaţă femeii perfecte a lui Pygmalion. Jertfa înseamnă renunţarea la anumite lucruri pentru ca visul tău să devină realitate. Oare in ziua de astazi mai sunt oameni care ar da orice pentru ca un vis să se împlinească? Nu, nu cred că foarte mulţi pot face asta. In ziua de azi oamenii au nevoie de siguranţă, de încredere şi de foarte multe lucruri la care nu pot renunţa pentru dragoste.

În trecut o poveste precum cea a lui Pygmalion şi Galateea era posibilă, în prezent se renunţă foarte uşor la lupta din multiple cauze."(sursa: http://www.orator.ro/diverse/efectul-pygmalion/)

Cred că acum fiecare dintre voi aveţi câte o idee despre ce înseamnă această poveste şi bineînteles părerile sunt împărţite. Eu însă cred că în fiecare dintre noi există câte un Pygmalion sau o Galateea. De ce spun acest lucru? Inevitabil atunci când eşti într-o relaţie ajungi să te modelezi după persoana dragă ţie. Pentru a deveni un întreg, e nevoie de două jumătăţi perfecte. Ajungi să împarţi totul iar acest lucru te face să te schimbi. Oricum în general tot ceea ce trece prin viaţa ta işi lasă amprenta mai mult sau mai puţin. Atunci cum să nu facă iubirea acest lucru?!

Când iubeşti te transformi cu totul.

Spuneţi-mi o persoană care a iubit şi a rămas la fel! Înseamnă că acea persoană nu a iubit cu adevărat.

Probabil vă gândiţi la compromisuri, da, se poate spune că e nevoie si de acestea. Trebuie doar să şti să le faci cu măsură, să nu ajungi să transformi iubirea în frustrare. Trebuie să întelegem că suntem foarte diferiţi femeile şi bărbaţii pentru a ne astepta să meargă totul de la sine fără nici un ajutor. Cred că trebuie să fim foarte atenţi să nu cădem în extreme: o extrema ar fi dezinteresul total faţă de viaţa şi problemele persoanei dragi, iar cealaltă ar fi dorinţa de a deveni stăpânii întregii vieţi a celuilalt.

E frumos atunci când simţi că pasiunile omului de lângă tine sunt o completare la ale tale. Sunt lucruri noi pe care abia acum le descoperi. Ajungi să vezi că ele iţi fac plăcere, că te gâdilă aşa pe sub năsuc. Şi devin deodată pasiunile voastre :) . Nu mai sunt ale lui. Sau ale tale. Sunt ale voastre.

Mulţi îşi creează în minte un model perfect. Iar apoi o viaţă întreagă şi-o pierd în căutarea acestuia. Tocmai aici apare problema. Da, Pygmalion a căutat perfecţiunea şi a găsit-o. Eu spun că perfect e numai Dumnezeu. De ce să traim într-o lume de vis şi să căutam ceva creat în imaginaţia noastră?! Omul trebuie acceptat cu defectele şi calităţile sale. Il iubeşti pentru ceea ce este, nu pentru ceea ce ai vrea tu să fie. "Fiecare nebunel îşi are nebunatica sa pereche :) în lumea asta nebună. "(după cum spune şi T.) aşa că lumea e frumoasă, uneori chiar "perfectă" dacă este privită din acelaşi unghi :)

În concluzie, să împărtăşeşti aproape totul cu persoana draga nu înseamnă compromis atunci când şti să găseşti plăcere în tot ceea ce faci. Să cauţi perfecţiunea e imposibil, dar poti găsi "perfecţiunea" care ţi se potriveşte ţie.

Aşa că iubiţi mult!!! :) ...