...doar atât

Să merg ore în şir cu maşina. Fără nici o destinaţie. Pur şi simplu. Să mă pierd pe drumuri. Să am doar luna companie. Ea mereu mă întelege. E cea mai bună prietenă a mea. Mă ascultă mereu. Şi nu comentează niciodată. E acolo mereu. Control total. Puţină viteză pentru a creşte adrenalina. Iar mai apoi un mers cuminte şi liniştit pentru a aranja sentimentele pe rafturi. Zâmbete. Lacrimi. Şi o nouă "eu".

Însă acum drumul meu nu e fără destinaţie.
Ştiu exact unde vreau să ajung :) ...
Mi-e dor.
Acum vreau doar să plec. Şi să ajung. Să sărut nebuneşte. Şi să revin.
Pare uşor, nu?
Azi toate drumurile duc la tine...