Pluta mea

Cand e pe cale de a mi se ineca zambetul aleg balanta.
De ce balanta?

Pentru ca e mult mai in masura sa imi aduca aminte ca motivele de a fi fericita sunt mult mai grele decat cele care imi alunga zambetele. Ei, si ce daca din nou o usa s-a inchis, mai sunt si altele deschise. Si oricum Dumnezeu are mereu pregatita o fereastra dechisa pentru mine. Asa ca cine nu ma primeste pe usa, intru pe fereastra :P. Dar stiti ceva, inca ma mai tin mult degetele pentru a bate la toate usile care vor aparea in fata mea, bineineteles ca nu voi renunta, doar stiu foarte bine pentru ce si pentru cine lupt. Mai devreme sau mai tarziu usa potrivita se va deschide :) aia care imi este pregatita de sus.

Am pluta mea pusa deoparte, ea mereu ma scoate la mal :) asa ca nu am de ce sa ma intristez sau sa fiu speriata. Tot ceea ce trebuie sa fac e sa fiu puternica in continuare. Sa nu uit sa zambesc si sa fiu optimista. Doar mereu m-a salvat zambetul meu, de ce nu ar fi la fel si acum.

:)
Un zambet cald si cu multa putere pentru toti cei carora li se inchid usile in nas. Daca nu am gasit usa deschisa inseamna ca nu era cea pe care trebuia sa intram, :P e cea cu numarul par inseamna :) iar am ales usa gresita :P

Today...tomorrow...always

Cel mai frumos zambet :) din iubire!
Cred ! Visez ! Sper din tot sufletul !

Ador noptile NOASTRE pierduta in bratele tale!

;)

Ambitie si putere!

O zi frumoasa :)

"Cel ce zambeste in loc sa urle este cel puternic" (intelepciunea japoneza)
sursa: Blog Andreea Marin Banica

Imi place foarte mult... ;) e unul dintre lucrurile care ma caracterizeaza :)
Si daca tot nu e soare afara, va ofer eu putin din caldura cu care m-am incarcat de dimineata de la soarele meu :)
O zi nemaipomenita sa aveti incarcata cu zambete si voie buna :)

Picaturi de liniste

“ El e mai mult eu insami decat sunt eu -eu insami. Nu stiu din ce sunt plamadite sufletele noastre, dar stiu ca al lui si al meu sunt la fel[...]

Eu nu-ti pot talmaci asta in cuvinte.In aceasta lume, marile mele suferinte au fost suferintele lui : le-am vazut si le-am simtit toate de la inceput. Unicul gand al vietii mele este el. Daca totul ar pieri si n-ar mai ramane decat el, eu as continua sa exist; iar daca totul ar ramane si el ar fi nimicit, universul s-ar transforma intr-o uriasa lume straina mie si mi s-ar parea ca nu mai fac parte dintr-insa. [...]

Iubirea mea pt el e asemenea stancilor eterne de sub pamant: nu prilej de incantare, ci necesitate. Eu sunt el! El e mereu, mereu in mintea mea, nu ca o placere, asa cum nici eu nu sunt intotdeauna o placere pentru mine insami, ci ca propria mea fiinta.
Wuthering Heights”

"Dragostea mea, nu-i nici ratacire, nici zigzag de incantare suprema si disperari fara fund. Iubesc cum respir : egal, iremediabil si pentru totdeauna.
Cella Serghi – Mirona”

"- il iubesti? ma intreaba un demon.
- da, raspund vrajita, intr-un zambet in care se topesc toate bucuriile lumii…Mi-e drag…
- nu mai ai ochi?
- ba da. dar il vad doar pe el.
- si iti ajunge?
- da, imi ajunge, bag de seama uimita.
- si cu ce vezi cerul, copacii?
- cu ochii lui !
- si cu ce simti zapada, cum stii cat de proaspata e, si de rece?
- cu mana lui!
- si cand ti-e sete, ce faci?
- il sarut!
- si cand vrei sa-ti inmoi buzele in apa limpede, buna?
- apa o simt cu buzele lui…
- nu-ti place sa pasesti singura, sa simti asfaltul elastic, viu sub pasii tai ?
- ii simt umarul alaturi si, lipita toata de el, ma simt leganata de arcurile pasilor lui.
- dar oamenii de pe strada?
- carabusii aceia mari? umbrele care trec pe langa noi? el spune ca vor sa-mi faca rau, sa ma feresc…
- si tu ce crezi?
- mie mi se pare ca sunt un fel de nastrusnice, grotesti, nefolositoare papusi. nu le pricep de fel rostul. el crede ca-i vad, si ma cearta. se osteneste, vorbeste, se infurie salbatic. e prost. nu stie ca-l vad numai si numai pe el.
- dar bine, de ce?
- fiindca mi-e drag.
- de ce ti-e drag tocmai el?
- asa s-a intamplat. intr-o zi, nu stiu cum, parca s-a raspandit in fiinta mea intreaga o mireasma imbatatoare si dulce. Un nume a inceput sa mi se plimbe prin minte, prin suflet, pe buze. un singur nume, al lui. nu, nu stiu ce s-a intamplat. poate ca stie el. el stie tot…
- si tu ce stii ?
- il iubesc.
- si toata ziua ce faci?
- il astept.
- si cand vine?
- ma odihnesc in bratele lui.
- esti atat de obosita?
- da, e chinuitor, istovitor sa astepti!
- atunci, esti nefericita.
- Nu! fiindca vine…
Cella Serghi – Mirona"