Picaturi de liniste

“ El e mai mult eu insami decat sunt eu -eu insami. Nu stiu din ce sunt plamadite sufletele noastre, dar stiu ca al lui si al meu sunt la fel[...]

Eu nu-ti pot talmaci asta in cuvinte.In aceasta lume, marile mele suferinte au fost suferintele lui : le-am vazut si le-am simtit toate de la inceput. Unicul gand al vietii mele este el. Daca totul ar pieri si n-ar mai ramane decat el, eu as continua sa exist; iar daca totul ar ramane si el ar fi nimicit, universul s-ar transforma intr-o uriasa lume straina mie si mi s-ar parea ca nu mai fac parte dintr-insa. [...]

Iubirea mea pt el e asemenea stancilor eterne de sub pamant: nu prilej de incantare, ci necesitate. Eu sunt el! El e mereu, mereu in mintea mea, nu ca o placere, asa cum nici eu nu sunt intotdeauna o placere pentru mine insami, ci ca propria mea fiinta.
Wuthering Heights”

"Dragostea mea, nu-i nici ratacire, nici zigzag de incantare suprema si disperari fara fund. Iubesc cum respir : egal, iremediabil si pentru totdeauna.
Cella Serghi – Mirona”

"- il iubesti? ma intreaba un demon.
- da, raspund vrajita, intr-un zambet in care se topesc toate bucuriile lumii…Mi-e drag…
- nu mai ai ochi?
- ba da. dar il vad doar pe el.
- si iti ajunge?
- da, imi ajunge, bag de seama uimita.
- si cu ce vezi cerul, copacii?
- cu ochii lui !
- si cu ce simti zapada, cum stii cat de proaspata e, si de rece?
- cu mana lui!
- si cand ti-e sete, ce faci?
- il sarut!
- si cand vrei sa-ti inmoi buzele in apa limpede, buna?
- apa o simt cu buzele lui…
- nu-ti place sa pasesti singura, sa simti asfaltul elastic, viu sub pasii tai ?
- ii simt umarul alaturi si, lipita toata de el, ma simt leganata de arcurile pasilor lui.
- dar oamenii de pe strada?
- carabusii aceia mari? umbrele care trec pe langa noi? el spune ca vor sa-mi faca rau, sa ma feresc…
- si tu ce crezi?
- mie mi se pare ca sunt un fel de nastrusnice, grotesti, nefolositoare papusi. nu le pricep de fel rostul. el crede ca-i vad, si ma cearta. se osteneste, vorbeste, se infurie salbatic. e prost. nu stie ca-l vad numai si numai pe el.
- dar bine, de ce?
- fiindca mi-e drag.
- de ce ti-e drag tocmai el?
- asa s-a intamplat. intr-o zi, nu stiu cum, parca s-a raspandit in fiinta mea intreaga o mireasma imbatatoare si dulce. Un nume a inceput sa mi se plimbe prin minte, prin suflet, pe buze. un singur nume, al lui. nu, nu stiu ce s-a intamplat. poate ca stie el. el stie tot…
- si tu ce stii ?
- il iubesc.
- si toata ziua ce faci?
- il astept.
- si cand vine?
- ma odihnesc in bratele lui.
- esti atat de obosita?
- da, e chinuitor, istovitor sa astepti!
- atunci, esti nefericita.
- Nu! fiindca vine…
Cella Serghi – Mirona"

... pentru ca o uitasem

"Patru lumanari ardeau incetisor, si daca ascultai cu atentie puteai chiar sa le auzi vorbind:

Prima a spus:
-Eu sunt Linistea. In ziua de astazi oamenii au uitat ca pot face parte din viata lor…
Flacara s-a micsorat din ce in ce mai mult si s-a stins.




Apoi a vorbit cea de a doua:
-Eu sunt Credinta. Oamenii spun ca pot sa traiasca foarte bine si fara mine, nu cred ca mai are vreun rost sa ard…
Cand a terminat de vorbit, si aceasta s-a stins.




-Eu sunt Iubirea, a spus cea de a treia. Nu mai am putere sa ard, oamenii ma dau la o parte ca pe un lucru fara valoare, ei uita sa-i iubeasca chiar si pe cei mai apropiati oameni din viata lor…
O adiere blanda care trecea pe langa ea a stins-o fara sa vrea.




Un copil a intrat in incaperea unde mai ardea o singura lumanare, si vazandu-le pe celelalte trei stinse, a inceput sa planga.
-Voi ar trebui sa fiti mereu aprinse…

Cea de a patra lumanare i-a soptit usor:
-Nu-ti fie frica, atat timp cat eu ard, le putem reaprinde pe celelalte. Eu sunt Speranta!
Cu ajutorul ei, copilul le-a reaprins si pe celelalte.

Flacara Sperantei sa arda mereu in sufletul tau… pentru ca tu sa ai o viata plina de Liniste, Credinta si Iubire! "